Cum arătau primele mașini de spălat folosite în casă
Eu, vă spun sincer, sunt recunoscătoare celor care au inventat mașina de spălat, mai ales pentru modelele automate și inteligente din ziua de azi. Dar înainte de acestea au existat și semi-automate, dar și mecanice.
Înainte de butoane, programe și centrifugă, rufele se spălau cu brațul. Nu doar frecate pe scândură, ci și „mașinate”, cu un aparat din lemn și fier care seamănă mai degrabă cu un butoi decât cu o mașină de spălat. Dacă ai trecut vreodată pe lângă un astfel de obiect și te-ai întrebat ce este, misterul se dezleagă simplu: este strămoșul mașinii tale de spălat.
Ce vezi în imagine
Obiectul este o mașină de spălat rufe cu acționare manuală, provenită din județul Timiș, din Banat, și folosită de la sfârșitul secolului al XIX-lea până la jumătatea secolului XX.La prima vedere, pare un ciubăr obișnuit. Și chiar asta este baza lui:
- corpul este făcut din doage de lemn strânse în cercuri de fier, exact ca la butoaie;
- trei picioare curbate, tot din lemn, îl ridică de la pământ, ca să poți lucra fără să te apleci;
- capacul din lemn, din mai multe bucăți, se închide cu o balama și un sistem de prindere pe lateral;
- mânerul de fier de pe o parte te ajută să muți ciubărul;
- mecanismul de pe capac este partea care îl transformă în „mașină”: o pârghie lungă cu mâner de lemn, un arc de cerc cu dinți și o roată dințată, toate din fier.
Înăuntru, ascuns privirii, se află un ax vertical prevăzut cu o cruce de lemn. Aceasta este, practic, „inima” aparatului, echivalentul agitatorului din mașinile moderne.
Cum se folosește
Principiul este cel al agitării mecanice, același pe care se bazează și astăzi mașinile de spălat.
- Pui în ciubăr apa, de obicei încălzită, și săpunul.
- Adaugi rufele și închizi capacul.
- Miști pârghia de pe capac. Dinții arcului de fier antrenează roata dințată, iar aceasta rotește axul vertical.
- Crucea de lemn de la capătul axului se învârte prin apă și mișcă rufele dintr-o parte în alta, desprinzând murdăria.
Diferența față de spălatul de mână este uriașă. În loc să freci fiecare cămașă în parte, lucrezi la toată încărcătura deodată, iar efortul este preluat de mecanism. Pentru o gospodărie din Banatul de acum o sută de ani, un astfel de aparat însemna ore câștigate și mâini mai puțin crăpate de apă și leșie.Un detaliu interesant: obiectul a rămas în uz până pe la jumătatea secolului XX. Asta îți spune că, la sat, mașina de spălat electrică a ajuns mult mai târziu decât ai crede.
Unde poți vedea asta
Mașina de spălat din imagine este expusă la Muzeul Satului Bănățean din Timișoara, în zona Pădurea Verde. Aici o poți vedea de aproape, cu angrenajele, cercurile de fier și urmele de rugină care îi spun povestea.Merită să te oprești în fața ei câteva minute. Uită-te la felul în care se îmbină dinții roților și imaginează-ți cum arăta o zi de spălat rufe într-o casă bănățeană. Data viitoare când apeși butonul de start acasă, o să știi de unde a pornit totul.
